Omul tînjeşte de dor dar se duce,
Lasă casa părinţii şi fraţi,
Crede că e mai bine pe cruce
Decît acasă cu-ai tăi,
Copilaşi frumuşei
Dulci ca mierea de tei.
Rf
Adio Italia ţară frumoasă
Eşti minunată dar nu eşti a mea,
Eu m-ăntorc la mine acasă
Căci m-aşteaptă măicuţa mea.
Noroc Moldovă casă dorită
Iartă-i fiului tău rătăcit,
Iartă-i că el a fost în ispită,
Slavă Domnului c-a revenit.
Omul pleacă dar nu se gîndeşte
Cu nostalgia nu-i de glumit,
Vine timpul şi ea te loveşte
Drept în inima ta,
Ce mereu apăsa
Ca o piatră de grea.
Rf
Solo.
Omul tînjeşte de dor dar se duce,
Lasă casa părinţii şi fraţi,
Copilaşi cu nevasta sa dulce
Crede că undeva
I-aşteptat tot aşa
Ca de măicuţa sa .
Dar străinu e ca şi duşmanu
El nu cîntă, nu joacă ca noi,
Numai al nostru sărac moldoveanul
Pentru omul străin
Şi cel bun şi hain,
Dă şi haină şi vin.
Rf
