Un pământ strigând la ceruri: „Ajutor!”
Nori plângând de mila noastră,-a tuturor…
Singuri, rătăcim prin fum,
Căutând un loc mai bun!
Spune-mi, cum să fiu?
Spune-ne, cum să fim Oameni?
Să ne reunim
Aș vrea!
Dacă reușim
Printre ruini, să fim Oameni —
Aripi din nou
Vom avea!
Vocile de îngeri se aud mai des,
Șoaptele tăcerii din adâncuri ies –
Ăsta-i locul tău și-al meu
Azi, Aici, Acum, Mereu!
Dar, spune-mi!
Spune-mi, cum să fiu?
Spune-ne, cum să fim Oameni?
Să ne reunim
Aș vrea!
Dacă reușim
Printre ruini, să fim Oameni —
Aripi din nou
Vom avea!
***
Pasărea din pieptul tău
va zbura...
Doar iubire-n urma ei
va lăsa...
Numai ea va lumina
calea ta...
Dar, cât nu e prea târziu —
Tu întreab-o: „Cum să fiu?”
Spune-mi cum să fiu? U-u-u...
Liber să fiu...
Spune-mi cum să fiu? U-u-u...
Liber să fiu...
Acum!
Spune-mi, cum să fiu?
Spune-ne, cum să fim Oameni?
Să ne reunim
Aș vrea!
Dacă reușim
Printre ruini, să fim (Oameni)
Liberi vom fi,
Mereu vom fi!
