» Constantine, Constantine,
Mă mir și mă uit la tine,
Ziua, noaptea prin pădure,
Plin de rouă ca un câine,
Și, dacă mă uit mai bine,
Constantine, Constantine,
Neagră-i cămașa pe tine.
Mărioară, Mărioară,
Ia-o tale și mi-o spală
Cu săpun de tămâioară,
S-o usuci în sân diseară.
Și pentru atâta lucru,
Mărioară, Mărioară,
Nu ți-ar mai putrezi trupul.
A cui ești, Mărie dragă ?
A lui cu mustața neagră.
Ăl mai mare vânător
M-a prins noaptea la izvor.
Nu mi-e ciudă că mă prinse,
Constantine, Constantine,
Dar mi-e ciudă că mă închise.
Mărie, privighetoare,
Ce cânți noaptea pe răcoare,
Osândi-te-ar și te-ar bate
Pernioara1 de-astă noapte,
Căpătâiul de la spate,
Mărioară, Mărioară,
Și vorbele noastre toate.
» Hai, hai, cu trăsioara
Omule cu caii buni, măi,
Hai să facem cât-un drum, mă,
Că și caii mei sunt buni, măi,
Dar sunt obosiți dă drum....
Hai, hai cu trăsioara, până-n deal la Mărioara,
Calul merge la pas, ş-apoi face popas,
Hai, hai cu trăsioara, până-n deal la Mărioara,
Calul merge la pas, ş-apoi face popas.
Ce mi-e drag pă lumea asta:
Calul, pușca și nevasta
Calul mă călătorește, pușca dă hoți mă păzește,
Pușca dă hoți mă păzește, iar nevasta mă iubește.
» Foaie verde ca lipanul,
Foaie verde ca lipanul, of-of
De trei ori potcovii calul,Leana mea, draga mea,
Ca să urc la mândra dealul, Leano!
Urcai deal la jumate,
Urcai deal la jumate, of, of,
Căzu' potcoavele toate,
Leana mea, draga mea,
Căzu' potcoavele toate, Leano!
» HAI NU MA LASA
Cum m-as duce cate-o dată,
La o craşnă-n depărtată,
Unde cantă lăutari.
Să stau pană dimineaţă,
Cu mandruta mea in brate,
Şi să beau din vinuri tari.
Să mai joc o periniţă,
S-alin focul de guriţa,
Pe mandra sa mi-o sărut.
Să beau vinul din clondire,
Să mă-mbăt de fericire
Şi s-o iau de la-nceput.
Hai nu mă lăsa, tinereţea mea.
Nu mă părăsi ţinemă-n c-o zi.
Toarnă măi craşmar,
Un rand de păhar.
Să cant să iubesc,
Să mă veselesc.
Şi-aş canta cu meşterie,
Cantece de veselie.
Şi de jale-aş vrea să zic.
Aş canta lang-o vioară,
Într-un coţ de carciumioară,
Să uit tot ce-a fost nimic.
Toate-s vise de poveste,
Craşma veche nu mai este,
Nici dumbrava de stejar.
Dar mai sună pe-n serate,
Melodii de mult uitate,
De faimoşii lăutari.
