Versuri Înainte să ne fi născut - The Motans
Înainte să ne fi născut, te-am rugat pe tine să-mi alegi culoarea ochilor,
Dar sufletele noastre erau tinere şi nu căzuseră niciodată pe pământ
Tot ce-am văzut până atunci era cerul,
Aşa că mi-ai ales albastrul.
Gânduri lăsate prin vânt, ca scrisorile în sticlă duse de val
Bătut de timp şi cu inima frântă, încă aştept să ajung în mal
Ai aşteptat să-ţi spun ce simt, dar veşnicia n-are timp
Aşa că am ales să te iubesc ca un simplu muritor de rând.
Refren:
Am crezut că voi muri de sete, aşteptându-mi sufletul pereche
Dar noi ne-am promis că ne vom revedea demult, Înainte să ne fi născut
Poate, poate, apusul de soare e doar răsăritul văzut de la spate
(văzut de la spate)
Poate, poate (poate, poate), într-o altă viaţă ne vom regăsi
Şi vom învaţă să fim fericiţi, admirând câte două răsărituri pe zi
(admirând câte două răsărituri pe zi, înainte să ne fi născut).
Printre miliarde de lumini şi oameni, ştiu că ai să-mi ieşi acum în cale
Ştiu că ne vom regăsi odată, doar sufletul o limbă are
Caut în viaţa mea un rost, în ochii tăi un adăpost
Pierdut în amintiri în care încă nu am fost.
Refren:
Am crezut că voi muri de sete, aşteptându-mi sufletul pereche
Dar noi ne-am promis că ne vom revedea demult, Înainte să ne fi născut
Poate, poate, apusul de soare e doar răsăritul văzut de la spate
(văzut de la spate)
Poate, poate (poate, poate), într-o altă viaţă ne vom regăsi
Şi vom învaţă să fim fericiţi, admirând câte două răsărituri pe zi
(admirând câte două răsărituri pe zi, înainte să ne fi născut)
Poate, poate, apusul de soare e doar răsăritul văzut de la spate
(văzut de la spate)
Poate, poate (poate, poate), într-o altă viaţă ne vom regăsi
Şi vom învaţă să fim fericiţi, admirând câte două răsărituri pe zi
