O, Doamne mare, când privesc eu lumea,
Ce ai creat-o prin al Tău Cuvânt,
Și ființele ce-mpodobesc natura
Cum le-ntreți cu brațul Tău cel sfânt:
%Atunci Îți cânt, Măreț Stăpânitor:
Ce mare ești, ce mare ești!%
Privirea când mi-o-nalț și văd minunea:
Mulțimea astrelor ce-alerg pe cer,
Mărețul soare, cât și blânda lună,
Ca mingi de aur, plutind prin eter.
Când Domnul Sfânt va reveni-n mărire
Și când voi sta uimit în fața Sa,
Eu voi striga în sfântă adorare:
"Ce mare ești, ce mare-i slava Ta!"