Ce-i viaţa ta? E o peniţă
Cu care-ai scris mereu pe-un drum,
Şi-apoi la ultima portiţă,
Când vrei să-l ştergi ca pe-o tăbliţă
Nu se mai şterge, nicidecum!
Şi vorbe-n vânt şi fapte rele
Rămân pe veci ca-ntr-un album;
Păzit e scrisul tău de stele,
De-ai pune mări întregi să-i spele,
Nu se mai şterge, nicidecum!
Să nu te minţi că-n veşnicie
Trecutul se preface-n scrum,
Căci Dumnezeu stă mărturie
Că-n faţa Lui tot ce se scrie
Nu se mai şterge, nicidecum!
Nu poate şterge decât sânge,
Dar sânge sfânt, şi nu oricum...
Ce înger trupul şi-l va frânge? !
Şi-astfel ce-ai scris, oricât ai plânge,
Nu se mai şterge, nicidecum!
AZI, adu-ţi vina ta şi greşul,
Isus îţi şterge-al vieţii drum
Cum trece pe nisip vârtejul,
Dar dacă azi nu prinzi prilejul,
Nu se mai şterge, nicidecum!
