1. O voce mi-a vorbit cândva în noapte
Un glas ceresc venind din necuprins
Ca al izvoarelor suave șoapte
Și-un dor nespus în suflet mi-a aprins
Am înțeles atuncea cine este
Și-nfiorat și temător am spus
Eu Te ascult supus, iar Tu vorbește
Și-n slujba Ta trimite-mă Isus
R: Miros de cer să răspândesc
Parfum de pace și iubire
Să dreg spărturi și să zidesc
S-aduc pe mulți la mântuire
2. Tu inima mi-ai aplecat Isuse
Spre cel lipsit și fără ajutor
Spre-acel care speranța o pierduse
Și parcă nu mai are viitor
Nu m-ai trimis la cei cu vază-n lume
Nici la acei de toate-ndestulați
Ci ai dorit să merg în al Tău Nume
În casa celor mici și neînsemnați
3. Aceeași voce încă mă conduce
Acolo unde El este chemat
Să spun oricui de jertfa-I de pe cruce
Și despre Harul Său cel minunat
Voi merge pân’ la capăt cu credință
Chiar de voi fi ‘mproșcat și cu noroi
Cu El avea-voi sigur biruință
Și grija-mi va purta El în nevoi
