Cum să nu Te laud, Domnul meu iubit
Pentru îndurarea ce mi-ai dăruit ?
M-ai purat pe brațul Tău ocrotitor
Și m-ai scos din focul cruntului cuptor.
Toți priveau să vadă nimicirea mea
N-au știut că mare-i îndurarea Ta.
Cum să nu Te laud, scumpul meu alin ?
Mi-ai adus scăparea din al vieții chin
M-ai adus la viața și m-ai vindecat
Când sărmanii oameni șanse nu mi-au dat.
Cum să nu Te laud, Dumnezeul meu ?
Tu mi-ai fost salvarea din necazul meu.
Cum să nu Te laud pentru că mi-ai dat
Ajutor în grabă când eu Te-am strigat ?
Tu, Isuse, dragă, milă ai avut
Când a mea ființă brațul ți-a văzut.
N-am avut nici merit sau ceva frumos
Numai mâna-Ți tare dintre lei m-a scos.
Cum să nu Te laud, când aici trăiesc ?
Tu ești adevărul pe care-l vestesc,
Tu-mi ești odihnirea când sunt obosit.
Tu-mi ești mângâierea când suspin rănit,
Tu-mi ești tată, mamă, frate preaiubit
Fiindcă niciodată nu m-ai părăsit.
Te slăvesc chiar astăzi lacrimi vărs
Tu îmi ștergi obrazul, ști amaru-mi păs.
Viața asta trece și-ntr-o zi voi fi
În cereasca țara unde-s bucurii.
Voi cânta cu frații, imnul minunat
Fiindcă Tu, Isuse, ne-ai răscumpărat.
